Atunci când accepţi că eşti iubit de Dumnezeu exact aşa cum eşti, vei fi bucuros. Vei uita toate prejudecăţile pe care ţi le-ai făcut despre tine, vei înceta a mai fi nemulţumitor de trecutul tău şi nu vei mai avea regrete. Da, ai făcut unele greşeli în trecutul tău şi încă ţi-e greu să treci cu vederea peste unele dintre defectele tale. Dar nu poți rămâne în loc doar pentru că tu te simţi prost, doar pentru că te simţi nevrednic de a mai fi chemat copilul lui Dumnezeu. Nimic din ceea ce faci nu schimbă dragostea pe care o are Dumnezeu pentru tine, nimic din ce vei face nu Îl va împiedica pe Dumnezeu să te iubească. Da, eşti păcătos. Dar poţi face o schimbare. Nu e nevoie să rămâi în aceeaşi stare de autocompătimire atunci când greşeşti, ci trebuie să te căieşti sincer de greşeala făcută şi să accepţi iertarea. Dar de cele mai multe ori o primim cu greu şi ni se pare că atârnă ca plumbul pe inimile noastre. Este greu să primim şi să cerem iertare, fiindcă ea ni se pare ceva atât de pur pentru cineva atât de murdar ca şi noi. Însă.. ea este un dar. O primim fiindcă ni se oferă. Nu trebuie să muncim pentru ea, nici să facem un anume ritual. Trebuie doar primită cu recunoştinţă.
Mulţi oameni sunt împovăraţi şi nu se pot ierta pe ei înşişi pentru unele greşeli pe care le-au făcut. Această stare în care se află le blochează tot cursul vieţii. Îi împiedică să se bucure de ceea ce au, îi opreşte din a mai zâmbi celui de lângă ei şi se închid în ei asemeni melcului speriat de pericole. Nu suntem perfecţi şi facem greşeli. Şi eu greşesc. Dar nu pot lăsa ca toate greşelile mele să îmi definească viaţa. Doar pentru că am greşit de câteva ori, nu înseamnă că întreaga mea viaţă se va învârţi în jurul eşecurilor. Înseamnă mai degrabă că trebuie să învăţ ceva din greşeli şi să merg mai departe, cu hotărâri noi luate în inimă de a mă schimba în bine. Trebuie să şi greşim, dacă numai aşa putem învăţa ceva folositor. Dumnezeu ne-a iertat pentru tot ce am făcut rău. Însă noi ne iertăm pentru ce am făcut rău? Nu putem face progrese dacă refuzăm să facem unele schimbări. Nu putem înainta spre Dumnezeu dacă privim mereu înapoi. Este bine să avem păreri de rău când am greşit şi să dorim să ne îndreptăm, dar nu este bine să insistăm mereu asupra greşelilor noastre şi să devenim nişte plângăcioşi.
Cum ne vom putea prezenta înaintea Lui cu laude şi mulţumiri, dacă noi ne urâm sufletele? Cum vom putea privi cu speranţă spre viitor, dacă ne facem prezentul să fie mizerabil prin gânduri de genul “nu merit nimic pentru tot ce am făcut până acum” ? Trebuie să facem chiar în acest moment o schimbare.. trebuie să iertăm, să primim iertare şi să ne iertăm pe noi. Numai aşa vom putea progresa în toate domeniile vieţii noastre… uitând de ce este în urmă şi alergând spre ce avem în faţă! Haideţi să facem asta.