Ochii deschizând alene.
Iese soarele de iarnă
Și privește printre gene:
"Vai, vai, vai! Câtă zăpada!"

Ca o sură perpelița
Ieri mai arăta pământul.
Astăzi - ca o porumbița,
Albă-albă ca argintul.

Când privesc pe dealuri ninse,
Îmi dau foarte bine seama:
Cine vara rânduise,
Tot Acela deci și iarna.