CU FIINȚA MEA ÎNTREAGĂ

Cu ființa mea întreagă Tată bun Te onorez
Că m-ai scos din labirintul unde n-aveam nici un crez
Și m-ai așezat pe Stânca unde nu pot ca să vină
Valurile furioase dintr-o lume nedivină.

Zilnic simt prezența Ta, zilnic mă conduci pe cale
Tu m-ai sensibilizat să iubesc grădini, petale
Sunt proprietatea Ta, fă ce Tu voiești din mine
Vocea Ta imperială mă-ntărește, mă susține.

Nici un fir de păr nu dau lumii care se destramă
Vorbele-Ți înmiresmate spre lumini cerești mă cheamă
Tot ce poate da pământul este zgură și cenușă
Dar mesajele-Ți sublime mi-au deschis spre Cer o ușă.

Când povara este grea apăsându-mă spre glie
Din nou trupul e umplut de avânt în drumeție
Ușurarea ce o simt e ca dulcea adiere
Vreau în fiecare clipă către Tine-apropiere.

Din ființa mea întreagă, zilnic, ‘nalț recunoștință
Că mereu mă-nvrednicești să vestesc a Ta știință
N-aș putea trăi o clipă făr-a-Ți adora splendoarea
Fără Tine-ar fi străină și pustie Adunarea.

Desfătarea ce-o trăiesc cercetând Cuvântul vieții
Mă transpune într-o stare cu candoarea dimineții
Tainele sunt înțelese când Ți-asimilez iubirea
Nu pot să Te părăsesc; îmi asiguri izbăvirea.

Merg pe cale mai departe, fără Tine nu pot merge
Amintirea convertirii niciodată nu se șterge
Știu că iar vor da atac influențele nefaste
Dar privirea-Ți cristalină nouă energie naște.

Șoapta Ți-o ascult atent, transmite edificare
Singur nu mă lași nicicând, meriți veșnică-nchinare
Stau în fața Ta supus și lăuntru-mi Îți șoptește:
”Știu că mă îndrumi spre Rai, mă conduci dumnezeiește.”

George Cornici/15 Ianuarie, 2014