Când intră Duhul Sfânt, în om,
Se face-o mare bătălie
Isus Cristos,-Eternul Domn
Aprinde-n el a Lui făclie

Din minte, gânduri năvălesc
Spe mântuirea veşnic, vie
În inimă se-ngrămădesc
Izvoarele cu Apă vie

Se schimbă totul într-o clipă
Prin faţă-ţi trece el, trecutul
Şi eşti cuprins de-o mare frică
Recunoscând al Său, tributul

Păcatul nu vrea să te lase
Dar glasul Tatălui Iubit
Îţi spune, ca să laşi rămase
Cărări, pe care ai rătăcit.

Îţi face cunoscută Calea
Ce duce-nspre tărâmul viu
Chiar de vei şti a morţii vale
El vrea să fii al Lui, doar fiu

Îţi pune-n gură, gust de miere
Pe buze, slove de vorbit
Celor, ce nu au înviere
Cum Dumnezeu te-a mântuit

Îţi dă înţelepciunea sfântă
Să poţi mereu să-I mulţumeşti
Pentru-nmulţirea Pâinii-frântă
Pentru puţinii-mulţii peşti

Este o călăuză-n noapte
Un vorbitor în miez de zi
Şi strânge la Cuvântu-I gloate
Pe Dumnezeu a-L proslăvi

Se roagă pentru cel sărac,
Pentru orfan este Părinte
Celui rănit îi poartă leac,
Celui flămând-bucate sfinte

Şi caută în umilinţă
Smereniei să-i dea avânt
Să poarte numai biruinţă
Prin încercatul, Viu Cuvânt

El pune râvna ca să-l poarte
Printre cei morţi, ce sunt în viaţă
Să le anunţe a lor moarte
Şi-a Tatălui, eternă Faţă.

Amin!