Aprinde-ţi candela,
demult uitată, ce-i fără licărire
Şi intră-n odăiţa-n care,
Isus te-aşteaptă în iubire.
Apleacă-te în rugăciune,
căci ţi-s genunchii-nţepeniţi,
De neaplecare, neiubire's atât de suferinzi.
Aprinde lampa-n rugăciune,
Veghează-n nopţi şi-n timp de zi,
Şi nu mai sta la ale veştii lume
din ziuă, până-n nopţi târzii.
Cum îţi aştepţi Mântuitorul?
Pe care cale, ce drumeag?
Când în ''şoptiri'' îţi torci fiorul
Şi depeni vorbe grele, fără har?
Ce prăfuită e Psaltirea...
uitată căci... n-o mai deschizi.... În ''altă lume'' îţi este viaţa
şi-n alt meridian - nesfânt, colinzi... !
'N curând, se va opri Chemarea!
Ceasornicul de milă-n curând va-nţepeni,
În ce direcţie-ţi va lua viaţa
Când trâmbiţa s-o auzi?
-Aprinde-ţi candela uitată şi intră-n odăiţa ta,
Deschide Cartea cea Curată,
Tu, taci!
Şi las-O să vorbească Ea!