Nimic nu pot să fac,
Doamne, fără de Tine,
Și când vorbesc sau tac,
Tot harul Tău mă ține.

Și-atunci când m-odihnesc
În versul blând de cânt,
Doar brațul Tău ceresc
Mi-alină trupul frânt.

Chiar pașii de îmi merg
Și întâlnesc un spin,
De stau ori de alerg,
Tu îl prefaci în crin.

Când râd, zâmbesc sau plâng,
Cobor și urc mereu,
Lacrimile se frâng -
Drumul nu-mi pare greu.

De-aș încerca nu pot
Să mă ascund de Tin'
Că sufletul meu tot
De Soare este plin.

Vreun vânt de va-ndrăzni
Să-mi spulbere ființa,
În mine va domni
Iubirea și credința.

Galati, Cristina Magdalena Francu