M-apasă un dor de Acasă, de cerul albastru, senin,
De stele, de luna crăiasă, de calmul din plaiul divin,
Mi-e dor de privirea curată, de glasul cel blând, iubitor,
Cu faţa de lacrimi udată, şoptesc: "Domnul meu, Te ador!"...

M-apasă un dor de iubirea Acelui ce-I Domn şi-Împărat,
De pacea şi de fericirea ce-aici niciodat' n-am aflat,
Doar El curăţeşte fiinţa, îmi este alături mereu,
Mă-nalţă, îmi dă biruinţa, slăvit să fii-n veci, Domnul meu!

M-apasă un dor de izvoare, de apele limpezi de sus,
De Slova rostită-n pridvoare, când boala din trup ai răpus,
Mi-e dor de cântarea naturii, de clipele-n care treceai,
De pilde, de taina Scripturii ce Tu zi de zi îmi vorbeai.

Primeşte-mă Doamne, Acasă, mă iartă de-am fost un greşit,
Îmi iartă trăirea în vină, am fost ne-nţelept, răzvrătit,
Prea greu mi-e urcuşul pe glie, prea multă durere şi chin,
Împacă-mă Doamne cu cerul şi lasă-mă-Acasă să vin!

20/01/14, Barcelona- Lucica Boltasu