Plecările devin ușoare
Când despărțirile sunt grele,
Dar înainte e un Soare,
În urmă - grindine de stele.

Cu pașii ce-și pierdură frâul
Mă duc unde mă-ndreaptă dânșii
Prin ziua ce și-a spart pârâul
În pietre și în ascunzișuri.

Se duc la vale, trag în munte
Și eu mă țin de ei cu dorul
Împrăștiind prin flori minute
Și risipind pe ape zborul.

Trecând cadranul de busolă
Cu-un ac încolo și încoace
Când văzurile în cupolă
Vor să întrezărească pace.

Crezând și necrezând finalul,
Oftând și hohotind trecutul
Pe sub licheni rămâne planul
Se deapănă prin mușchi tot multul.

Și parcă undeva am casă,
Și parcă-n urma mea rămâne,
Iar ziua cea mai norocoasă
Îmi râde-n ie și în mâine.

Ce mi-a căzut o să rămâie,
Ce am să am încă-o să vină
Și calea-mi gâdilă călcâie
Cu iepurașii de lumină.

Plin în frunzișul de aramă
Și în podoabe de cristale
Trec încă-o poartă, încă-o vamă
Să vin în Țara de petale.