SUFLETUL VÂNDUT

Sufletul vândut serbedei tradiții
Vrea să se întoarcă în starea de ieri
Când ‘nălța spre Slavă sfinte investiții
Și gusta mireasma dulcei primăveri.

A ajuns acolo c-a fost amăgire
Și au fost atracții din văpăi și scrum
Dar îl duce dorul spre Nemărginire
Unde nu e noaptea norilor de fum.

Lacrimile toate curg în uscăciune
Ce frumos era când Cristos spunea:
”Nu te-apropia de deșertăciune
Stai întotdeauna în prezența Mea.”

Imnul bucuriei nu poate să-l cânte
În acel norod fără dor divin
Nici chiar rugăciuni nu pot să-l încânte,
Nici să potolească tragicul suspin.

Sufletul vândut plânge-n închisoarea
Plină de-apăsarea greului coșmar
Și-ar voi să guste, iarăși, revărsarea
Ce aduce suflu din ceresc hambar.

Calcă-ți pe orgoliu, lasă-l să se-ntoarcă
În incinta păcii unde-i așteptat
Ca să ai elan când conduci o barcă
Spre acel tărâm veșnic nennoptat.

George Cornici/21 Ianuarie, 2014