Balada emigrantului român

Îmi port azi dorul prin străini,
Pe braț, ca o desagă;
Când peste umăr iar mă uit,
Cum am lăsat hotarul sfânt,
Și-o țară, ce mi-e dragă !
Cu ce primiri m-ați alintat,
Străinilor, voi oare ?
N-am așteptat ca să veniți,
Ca pe un prinț să mă primiți,
Cu pâine și cu sare…
Nu am plecat căci pâinea mea,
Nu-i bună sau nu-i coaptă;
E chiar mai sfântă ca oricând,
Că-i frământată cu mult plâns,
De cei ce poate n-au mormânt,
În glia cea străbună…
Și n-am venit ca un hultan,
Să mă răzbun pe voi;
Să vă ferească Dumnezeu,
Să nu ajungeți sărăciți,
De țară, ca și noi...
Să nu mai credeți în povești,
Cu suntem niște hoți ;
Suntem din neam creștin ca voi,
Avem Hristosul ce-I în noi,
Nu suntem niște tonți...
Vă credeți domnitori bogați,
Umblați ca niște fameni;
Să nu uitați căci toți suntem,
Sub arcul sfânt de curcubeu,
Acel tipar de oameni...
Ce credeți voi, străinilor,
Cuvintele vă sunt lamă ?
Nu fiți păgâni până-n rărunchi,
Voi poate nu, eu încă am,
Un Dumnezeu și-o mamă !
Noi poate-am fost lăsați de sus,
Să fim un Cain pe fugă ;
Și învățați ca bou-n jug,
Să fim ca brazda de sub plug,
Ce pe obraz e udă...
Voi credeți căci pământul meu,
Nu e zidit pe pietre ?
E chiar mai strașnic închegat,
Cu sângele ce s-a vărsat,
De cei căzuți în cete…..
Nu sunt ca lepra de mă-arunci,
Din țara ta afară ;
Arată-mi tu, că ești creștin,
Nu fii ca cei ce poartă venin,
În gușa lor amară….
Mi-ajunge că sunt umilit,
De ,, lupi ‚’’ ce spun că-s miei ;
Nu-mi faceți voi și mai amar,
Oftatul ce îl am în dar,
De la străbunii mei….
Treziți-vă din visul fals,
Căci Raiul e cu voi ;
Să vă ferească Dumnezeu,
Să nu trăiți în Iad de dor,
Și umiliți ca noi...
E mi-am adus în traista mea,
Cuvântul ce mă-alină ;
Atunci când mâna de străin,
Mă-ngenunchează, și suspin,
La El găsesc odihnă…
La voi străinilor mi-a fost,
Sortit un colț de pâine ;
Eu sunt săracul cel cinstit,
N-am trebuință de cerșit,
Sunt om, și nu un câine…
Atâta timp cât pe pământ,
O lună mai tresaltă;
Străin, oricine-ai fi, te chemi,
Și-n,, paradisul ’’ tău tu gemi,
Cu mine laolaltă...
Fiți primitori cu cei sărmani,
În ură nu mai gemeți ;
Nu vom veni cu toți la voi,
Ca să ne ștergem de noroi,
Fiți calmi, și nu vă temeți !
Genunchii vă plecați acum,
În rugă mai cu seamă ;
Și mulțumiți-I Celui Sfânt,
Că-aveți o țară și-un mormânt,
Și cui să-i spuneți ,, mamă ’’…
Eu voi răbda și-njurături,
Ce mușcă ca un bici ;
Căci țara mea ce mi-o doresc,
Nu e pământul pământesc,
E-n ceruri, nu aici !
Iar dorul meu va plânge-n pumni,
Mai tare an de an ;
Să vă ferească Dumnezeu,
Să nu ajungeți ca și noi,
Popor de țară-orfan….

Viorel Balcan 21 ianuarie 2014