- Ah! Deci a trecut până la urmă?

   Maria îşi ridică privirea.

   - Ce să treacă?

   - O, zâmbetul acela! răspunse el. Noua ta religie şi toate celelalte. Arăţi destul de posomorâtă azi.

   - Departe de a trece, răspunse serioasă Maria. Nu le-aş da pe nimic în lume, mai zise ea întorcându-se la raftul pe care îl ştergea de praf. Am cerut ca să primesc botezul, Patricio! Am de gând să mă alătur clasei de cateheză chiar în seara asta.

   - Ce-i aia clasă de cateheză?

   - O să studiem din Biblie. Vrem să învăţăm despre biserică şi ceea ce El cere de la ai Săi. O să-nvăţăm - oh, Patricio, e aşa mult de învăţat! Şi ştii că fiica noastră a devenit şi ea creştină? Juanita şi cu mine vom învăţă împreună. Nu-i minunat?

   - Îmi imaginez, spuse Patricio. Dar de ce eşti aşa de tăcută?

   - N-nu ştiu dacă ai înţelege, răspunse ea încet si oftă. E doar că... ceva nu-mi dă pace. Cred că trebuie să vorbesc cu sora mea.

   - Sora ta?

   - Da. Soţia păstorului, desigur. O să mă întorc la timp să pregătesc prânzul.

.............................

   - Ce aş putea face pentru tine?

   - E... în legătură cu felul în care mă purtam cu voi, creştinii, începu Maria. N-am pace ori de câte ori mă gândesc la asta. Îţi aduci aminte de ziua când ai vrut să-mi dai o Biblie?

   Elena încuviinţă din cap.

   - Ei bine, a fost drăguţ din partea ta. Îmi pare rău că ţi-am vorbit asa de rece.

   - Te-am iertat deja, zise Elena, şi sunt sigură ca şi Dumnezeu. Dar mă bucur că mi-ai spus şi mie despre asta.

   Maria zâmbi uşurată.

   - Sunteţi aşa de buni cu mine! exclamă ea întorcându-se să plece.

   - Ai vrea Biblia? o întrebă Elena.

   - O, da! Mereu îmi voi dori să fi putut să o citesc. Dar, ştii ce voi face? O să învăţ pasaje şi voi cere altora să-mi citească!

   Elena intră în casă şi dupa câteva momente se întoarse în curte cu o Biblie.

...................................

   Niciodată n-am încercat aşa de mult să învăţ ceva. Deja pot să fredonez câteva melodii, dar când am să ştiu şi cuvintele? Dintr-o dată Maria se opri. Sprijini mătura de perete şi privi gânditoare în oglinda care era agăţată acolo. Putea să meargă la cateheză, arătând aşa? În primul rând cerceii ăştia trebuiau daţi jos. Iar părul? Nu putea să-l lase să cadă aşa pe umeri. Elena purta şi un acoperământ pe cap. Ea îi zise că Dumnezeu doreşte ca femeile creştine să facă acest lucru. Asta înseamnă că şi ea trebuia să facă la fel. Îmi leg părul într-un coc, decise Maria...

   - Patricio, am învăţat despre căderea omului în păcat... ... e despre cum primii doi oameni au păcătuit şi cum păcatul i-a separat de Dumnezeu... ... dar Dumnezeu a trimis un Mântuitor ca omul să poată fi răscumparat. Vezi? Dumnezeu Se îngrijea de mântuirea noastră chiar de atunci.

.....................................

   - Mi-ar place dacă nu ai mai fi plecată aşa de des, se plânse Patricio într-o duminică. Stai măcar odata acasă... Maria rămase o clipă fără răspuns...

   - Ai înţelege dacă ai fi şi tu creştin Patricio... Nu pot să iau decizia asta în locul tau, dar, te rog, Patricio, am luat hotărârea să-L urmez pe Hristos! Trebuie să învăţ mai mult din Cuvântul Său, nu pot să stau acasă... de ce nu vii şi tu cu mine?

..........................................

   Păstorul şi soţia lui se abătură pe la casa Mariei pentru o scurtă vizită.

   - Cum îţi merge, Maria? Te bucuri de noua ta viaţă?

   - O, desigur!

........................................

   În dimineaţa asta i-am spus lui Patricio că Hristos e pe primul loc în viaţa mea. Am spus că nicodată n-am să pot să-I răsplătesc pentru tot ce-a făcut pentru mine. Cum pot îngădui ca cruciuliţa asta să-mi ia pacea din inimă?

   Cu mâinile tremurânde, Maria îşi dădu jos lănţisorul de la gât. De acum înainte acea cruciuliţă nu va mai fi niciodata acolo.

*************

Această istorisire REALĂ ne mişcă inimile în timp ce ne dezvăluie lupta Mariei pentru supravieţuire, după ce a fost lăsată singură şi lipsită de iubire, într-o lume a sărăciei...