Despre timp
(apologie)

Când întârzii, timpul parcă
Zboară, zboară învrăjbit...
Când aștepți, nu vrea să treacă,
Când ești trist și necăjit
Timpu-apucă și îmbracă
Haina de „nesuferit”...

Când ți-e viața îmbelșugată
Timpul parcă-i răzvrătit;
Trece așa „ca niciodată”...
Când iubești și ești iubit
Timpu-i problemă uitată,
Care curge liniștit...

Însă-o clipă ce-a trecut
Nu mai poți s-o întâlnești,
Și vremea ce-ai străbătut
Nu poți s-o mai retrăiești,
Ce-ai făcut „e bun făcut”
Că voiești, că nu voiești...

Ce va fi în viitor
Chiar de-ai ști, nu te ajută
Să ieși astăzi din cuptor.
Viața trebuie trăită
La prezent, ca trecător,
Învățând din cea trecută...

Timpul trece, o minune
De care mă înspăimânt,
Că viața-i deșertăciune
Și o goană după vânt
Dacă n-ai înțelepciune
Să alegi ce este sfânt!

Îți poți azvârli speranța
Înaintea timpului
Domolind exuberanța
Dintre aripile lui,
Experimentând credința
Prin puterea Duhului...

Poți să-ți legeni năzuința
Prinsă-n `naltul cerului
Cuprinzând făgăduința
Slăvită-a Eternului,
Trăind zilnic biruința
Prin sângele Mielului...

Pe trecerea timpului
Îți poți scrie străduința
Și-odihna sufletului
Și-ți poți angrena voința
Cu dorința Mirelui
De-ați împodobi ființa

Zilnic pentru slava Lui,
Zilnic pentru slava Lui!

24/01/2014*Ioan Hapca
(Zaragoza)