Sonet

Sfinţit de Dumnezeu alerg acum înainte
Să fac ce este bine în voia Sa, fără cuvinte
Mă las purtat de Duhul în umbletele mele
Şi mă gândesc la viaţă, la moarte, şi la stele.

Prind şoapta, în tăcere, ce vine dintr-un gând
Să satur de viaţă pe omul cel flămând
Să satur cu lumină un suflet trist şi însetat
Să fac dintr-un pustiu, un loc binecuvântat.

E loc înspre mai bine să poată fiecare
Să-L laude pe Domnul precum ştie mai bine
În rugăciunea în duh, în cuvânt şi-n cântare.

Deschide-ţi inima şi laudă-L pe El cum se cuvine
El ţi-a pus în inima ta râuri sfinte şi izvoare
Căci El e sus şi vrea ceva bun să vadă la tine.