Nu voi uita...

Nu voi uita Doamne, niciuna
Din binefacerile Tale sfinte,
Ce-n har mi le-ai pus înainte
Să le pot vede-ntotdeauna
Chiar şi când sufla furtuna;
Am să le ţin mereu în minte
În viaţa-mi, ca învăţăminte!

Nu voi uita Doamne niciodată
Cum din necaz oricât de mare
De nu vedeam nici-o scăpare
Interveneai, cu milă îndată,
Şi-n voia-Ţi scumpă, arătată
Se-ntrevedea sfânta salvare
Prin slava Ta, cea iubitoare!

Nu voi uita Doamne, nicicând
Când sufletu-mi era-n durere,
Când lacrimi multe în tăcere
Îmi inundau faţa plângând
Şi inima-mi frântă apăsând,
Atunci Doamne-a Ta putere,
Eu o simţeam ca mângâiere!

Flavius Laurian Duverna
28 ianuarie 2014