Nu înceta s-arunci sămânţa

Cu lacrimi dacă pui sămânţă
Nu te-ntrista, nu dispera,
Ci întăreşte-te-n credinţă
Că-n veselie-oi secera.

Cuvântul sfânt te-ncredinţează
Că nu-n zadar e plânsul tău,
El lacrimile le păstrează,
Le pune în burduful Său

Dacă-s lacrimi de pocăinţă
Pentru păcatul săvârşit
Ori plângi, când vezi că-n necredinţă
Rămâne neamul tău iubit.

Nu înceta s-arunci sămânţa
Chiar dacă solul e pietros
Căci tot ce semeni cu credinţă
Va răsări, fiindcă Hristos,

E Cel ce face să răsară,
El dă şi ploaie pe pământ
Şi vrea ca nimeni să nu piară,
Ci să ajunga-n raiul sfânt.