Dacă inima n-ar plânge şi n-ar suspina,
Câte oare-n ea ar strânge şi cât s-ar văita?
Zi de zi apar probleme, grijuri şi nevoi,
Ea n-ar şti decât a geme, de n-ai fi cu noi.

Când apare-o încercare-ncepe-a lăcrima,
Căci e carne şi o doare, nu e stâncă, ea!
Dar aflatu-a, sărmana, că există-un leac,
Singurul ce leagă rana şi-i vine de hac.

Nici o doctorie-n lume, minuni n-a adus,
Numai Tu, Isus, Sfânt Nume, răul ai răpus!
M-ai schimbat, mi-ai dat salvare, de aceea spun,
Tuturor de har, iertare şi cât eşti de bun!

Cetăţean al slavei, iată, prin Tine sunt eu
Şi-asta n-am să uit vreodată, Dumnezeul meu!
Eşti balsam de vindecare, dragoste şi har,
Pentru vremi, naţiuni, popoare, bornă de hotar.

Inima cântă, vibrează, chiar de-i este greu,
A-nţeles că-n ea veghează Duh de Dumnezeu,
Chiar de un oftat mai scapă, nu uită să dea,
Cinste, laudă Acelui ce-I salvarea sa.

Aleluia, slavă Ţie, Dumnezeu Preasfânt,
Mulţumesc pentru iertare şi pentru Cuvânt,
Harul Tău deajuns îmi este, sunt privilegiat,
Am crezut în Buna Veste şi m-ai vindecat!

30/01/14, Barcelona- Lucica Boltasu