Inconștient

Și dacă-aș râde, nu mă auzi,
Și dacă-aș plânge, nici atâta ;
Nu ești în preajmă sa m-alini,
Căci într-o noapte te-a înșfăcat,
Zăluda și urâta.

Și dacă-aș strânge ghiocei,
Cotrobăindu-i prin omăt;
Și dacă-aș face colier,
Din ghindă rumenă să-ți dau,
N-am cum să ți le -arăt.

Și dacă-aș face două punți,
Dintr-un mosor de ață;
Nu ești cu mine să pășim,
Te strig, ecoul îmi răspunde,
Căci nu mai ești în viață.

Ca pustnic dacă aș fugi,
Spre munți pletoși, enormi;
Nu poți în cale să îmi stai,
Că-ntr-un amestec de pământ,
Demult tu stai și dormi.

De te-aș ruga, chiar vântul sec,
De poți să-l îmblânzești;
Îmbrățișări ți-aș pune-n sân,
Și flori de mac în poarta ta,
Te caut, dar nu ești.

Și dacă-aș vrea scrisori să-ți scriu,
La ele să-mi răspunzi;
Și ca un pui rănit, stingher,
Să strig de dor, sau ajutor,
N-ai cum să mă auzi.

Și dacă-aș fi uitat de toți,
Sau slugă-n suferinzi;
Și dacă ochii mei mereu,
Izvoare sunt, când alții râd,
Nu vii să mă alini.

Doar de pe lespede-mi zâmbești,
Sub cer posomorât ;
Te las să-ți dormi un somn adânc,
Și-un brad îți pun la căpătâi,
Să-ți țină de urât.

Viorel Balcan 31 ianuarie 2014