O piatră prețioasă vie
Este mărgeanul sau coraiul:
Ca perla, e-o alegorie
Ce poate să evoce Raiul.

Umile creaturi din mare,
Acești corali, mici crustacei,
Se alipesc de-o stâncă tare,
Tesând colonii-copăcei.

Ca florile sunt anemone;
Iată cochilii ce-nfloresc!
Precum toiagul lui Aaron,
O viață nouă-n mări vestesc.

Domnul a ascuns un mister
Și-o metaforă-n roșul mărgean:
Pentru-a fi piatră sfântă în cer,
Mai întâi să-nflorești în ocean!

Sunt nespus de viu colorate
Crengile, aparent-vegetale,
Peștii le găsesc minunate,
Atrag și alte-animale...

Apar apoi insule noi:
Recifele coralifere...
Atoli putem clădi și noi:
În unitate-avem putere!

Creștinul să se alipească
De Stâncă, fără șovăire,
Urmași, întruna, să rodească,
Vlăstarii să-i stea în unire!

Ca arbori vii cresc coralii,
Lipiți stau, născând muguri fini,
Din sarea mării țes cochilii
Care-i apără de rechini.

Așa ajunge-o Adunare
Să i se-opună lui Satan,
Oprind talazuri cu putere,
Precum mărgeanul din ocean.

Amin!

Craiova, 1-02-2014