În grija sfântă

Ce bun e Tatăl, cel ceresc
În Dragostea Lui iubitoare
Demonstrată-n grija mare
Pentru neamul omenesc,
Ce-a căzut în neascultare!

Grija-I se-arată prin minuni
Căci soare lasă să răsară,
De dimineaţă până-n seară
Şi peste răi, şi peste buni,
Ce-n mila Sa, îi împresoară.

Şi El dă ploaie peste drepţi
Ca să se bucure... de roade,
Şi-aceeaşi ploaie la fel cade
Peste cei ce sunt nedrepţi,
Şi care-n jos mereu decade.

Şi-astfel făcând El ne arată
Că chiar depărtaţi de stăm
Şi tot mereu ne-nstrăinăm,
Grija sfântă El ne-o poartă
Să fim în viaţă, să existăm.

Nimic nu se poate-ntâmpla
În viaţa aceasta pe pământ
Fără-aprobarea Celui Sfânt,
Şi ce frumos, e-a contempla
Dragostea Sa, de neînfrânt.

Desăvârşiţi... dar noi să fim
După Modelul sfânt, ceresc,
Cu-n caracter duhovnicesc,
Şi tot mai mult, să stăruim
În chipul cel... Dumnezeesc!

Flavius Laurian Duverna
24 martie 2009