Steluța Și Băiatul
Autor: Anonim
Album: Izvorasul Cristalin
Categorie: Nașterea Mântuitorului
Băiatul:
Tu, steluța pâna-n zori
Cu lumina ta nu mori.
Iar când seara eu mă culc
Iarași vii lângă pătuc.
Spune-mi tu, steluța mea,
Cum e viaț-n țara ta?
Steluța:
Tu ești înca mititel
Și ce șttii e puțintel.
Despre Dumnezeu ai veste
Mama cât iți povestește.
Însă totuși eu iți spun:
Nicaieri nu-i loc mi bun.
Da, în cer e foarte bine!
Fericit e cine vine.
Băiatul:
O, steluța, tu demult
Dai lumina pe pământ.
Vrei să te întreb fumos:
Știi cum S-a născut Hristos!
Steluța:
Pot sa-ți soun, nu-i nici o vorba,
Dor steluța Lui mii sora.
Ea a fost atuncea semn
Pentru magi în Betleem.
Și deși a fost demult,
Parcă văd cum s-a năcut.
Prin deschizătura porții,
Noi din cer priveam ci toții
La al vostru Împărat,
Cum a fost primit în grajd.
Cor de îngeri Îi cintau,
Cerurile răsunau.
Tu de fața de erai,
Ajungeai de mult in rai.
Băiatul:
Eu, steluța-s băiețel,
Și mai sunt și mititel
Înca multe n-am privit
Câte tu mi-ai povestit:
Nici pe Domnul, și nici cer
Nici n-am fost la Betleem.
De-aș fi fost și eu o stea.
Sunt convins că le vedeam.
Steluța:
Nu te întrista, copile,
Fii cu duh cât ești în fire.
Tu ești fericit nespus,
Domnul te așteptă sus.
Nu-i o stea mai fericită
Decât viața ta trăită,
Tot slujind cu consacrare,
Până vei ajunge mare.
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/120883/steluta-si-baiatul