Umple Doamne, copiii Tăi
Cu dragostea-Ţi dumnezeiească,
Fără să-şi iubească fraţii
Să nu poată, ca să trăiască.

Să împlinească voia-Ţi sfântă,
Pe-aproapele şi al lui bine
Mereu să caute-n viaţa lui
Să-l pună mai presus de sine.

Să fie pace între fraţi,
Din dragoste Dumnezeiească,
Să aibă râvnă pentru Tine
Şi unul pe-altul să-şi slujească.

Să se privească cu bucurie
Copii Tăi, când se-ntâlnesc
Şi unul altuia să-şi spună:
"Frate dragă, eu te iubesc!"

Să nu mai fie concurenţă,
Cine să fie cel mai mare,
Ci fiecare în locul lui
Să-şi facă bine-a sa lucrare.

Invidia şi pofta firii
Nu trebuie să se găsească
În nici un suflet pocăit,
Că-i doar în firea pământească.

Nemulţumirea, răutatea,
Sau vicleşugul să nu fie
Piedici în calea celor care
Vreau cu Domnul în Cer să fie.

Să cercetăm a noastră viaţă
Şi tot ce-i pământesc să piară,
Să înflorească-n noi ce-i sfânt,
Iar ce-i firesc să dăm afară.