Pe brațul Tău, Doamne, curg Apele Vii,
Fântâni secate și întinse pustii
Se umplu de sfinte, curate izvoare,
Ghețari se topesc în clocot de Soare.

În mâna Ta, Doamne, rodește toiagul,
Ciobul răzleț își găsește întregul,
În mâna Ta-i biciul, alinarea dulce,
Calea Iubirii, trasată prin Cruce.

Bat clopote-ascunse, în palmele Tale,
Mormânt de păcate puse-n uitare,
Zac sub lespedea rănii-cicatrice,
Nimeni, nu mai poate s-o ridice.

La pieptul Tău, Doamne, surzii au rămas
Să asculte, tainic, al Duhului glas
Iar muții Îți sorb din priviri, armonia,
Umplând, prin cântările lor, veșnicia.

La picioarele Tale, e o lume de vis,
Durerea-i înfrântă de viu Paradis
Și vase cu lacrimi, cosițe-ștergare
Și temple-inimi în sfântă-adorare.

Pe urmele Tale nici orbii nu pier,
Ologii aleargă cu-avânt, înspre Cer,
Nu se rătăcesc nici cei fără minte
Căci brațe de îngeri îi poartă-nainte.

Cruci fără număr, pe umeri Ți-am pus,
Pe dealul durerii, le duci până sus,
Atâția prădați și răniți duci la han,
Pentru toți ai plătit, bun Samaritean.

Mi-ai ascuns vina în rana Ta, la Cruce
Și brațul Tău puternic, mă conduce,
Simt Isuse, că rana Ta mă doare,
Dar și alin la sfintele-Ți picioare.

Tu, Fiul Lui Dumnezeu, Isus Cristos
Frământând din lut, Jertfa de bun miros,
Fără cusur, desăvâșită-n toate.
Ne-ai îmbrăcat în Viața fără moarte.

În Tine Isuse, simt Ceru-n splendori,
Dar și-n răstigniri mă-nfior uneori,
Când lutul în săbii de foc este-ncins,
Mă strecor printre ele spre Paradis.

Amin!