Despărțirea... divorțul

   Aşezată  lângă colţul  ferestrei, aplecată pe fotografia ce o ţine în tremurul mâinilor, acoperită de lacrimi mari, dureroase, care se sparg de fizionomia părinţilor... odată fericiţi... fetiţa cu nume de înger, murmura printre lacrimi, cuvinte şoptite, dureroase, nişte rugi par a fi, ce vor să-i aducă pe părinţi împreună. Îi urmăreşte privirea mamei atât de fericită, o promisiune ce se vrea veşnică în ochii celui care îi este tată şi pe care îl iubeşte atât de mult...

   Le acoperă cu palmele căuş, feţele, şi le ridică pe amândouă odată, cu gândul la despărţitura dintre ei, făcută de ruptura fotografiei pe care a găsit -o atunci când cobora scările ce o duceau spre dormitorul părinţilor.

   La început crezuse că, parcă ceva acoperea doar o parte din poză, dar cu cât se apropia mai mult, observa că erau două bucăţi din poza care părea să-i apere viaţa prin privirile fericite şi promitătoare ale părinţilor ei. Parcă-i auzise vorbind mai apăsat, (cu reproş) dar  se gândise căci lucrurile '' oamenilor mari'' îi fac să vorbească mai agitat sau apăsat.

... închise ochii şi se văzu într-un cărucior... cu mai multe roţi decât cele obişnuite pentru copii cu ''acele ajutătoare'' pe care le primise prin ''comanda la  domiciliu'' şi pentru care  mama plânsese mult când îl primise. Mai tot timpul stătea în el, când mama avea treabă în bucătărie, când asculta cântări cereşti la care plângea sau atunci când plecau împreună (şi căruciorul le însoţea peste tot) dar, mai ales  serile şi le reaminteşte când, venit după o zi de lucru, cu haine prăfuite, tatăl îşi întindea mâinile spre ea şi în genunchi, acolo lângă căruciorul ei, se apleca şi o întreba rar. "Ce face prinţesa mea''? Cum se simte prinţesa? Ce a mai făcut azi  prinţesa? ' şi toate durerile ce-i ţintuiau micul trupuşor atât de chinuit din cauza bolii, parcă o părăseau şi se credea cu adevărat  prinţesă!

   Ea îşi scotea  carneţelul pe care îşi nota dorinţele scrise să nu le uite, şi cu ochii închisi  i-l arăta, iar el, se făcea că nu ştie  să citească, astfel încât ea, trebuia să i le spuna tare, de mai multe ori, până când în final el înţelegea toate dorinţele, şi îi promitea prinţesei împlinirea lor.

   Înaintea Crăciunului, tata veni pe neaşteptate de la serviciu, se îmbrăcă altfel decât în hainele de lucru, o salută pe micuţă, îi spuse despre iubirea lui pentru prinţesa scumpă a inimii lui şi parcă la despărţire, avea ochii umezi... Câteva zile  mai târziu, el, care o ducea pe braţe în fiecare seară la camera ei special amenajată (în funcţie de suferinţa ei), simţi cum pe barbă îi picase un bob de rouă cald, ce parcă o cutremura şi-i dădu fiori, ca o veste rea. Se gândi.

Să aibe legătură cu plicul cu ştampila roşie  care îl făcuse atât de trist? Se lăsă totuşi în braţele lui puternice de tată, se simţi prinţesă şi-n acea seară, dar, inima începu să-i bată repede a frică, o teamă pe care n-o cunoscuse până atunci, gândindu-se că  ''ceva străin'' ar putea să-i fure braţele tatălui în care  se simţea pe deplin, prinţesă!

   Din nou gândul îi zboara la  timpul acela când a găsit fotografia ce-o ţine în mână când temerile ei se adeveriseră fiindcă mama a găsit un timp'' protocolar să-i spună despre... o separare între ei, părinţii... şi poate i-o mai fi spus şi altceva, nu ştie, nu-şi mai aminteşte deoarece s-a ghemuit la pământ, ca atunci când au găsit-o căzută lânga trepte, cu piciorul rupt. Ar fi vrut pentru prima dată în viaţă să fugă cât mai departe, sa n-audă cuvântul separare care înseamna DIVORŢ între părinţi. Aaşa îi spusese  Constanţa, doamna aceea care o mai  ajuta la matematică.

   Azi  e singură, cu cei doi părinţi  în mâini diferite, cu feţele lor udate de lacrimile ei, încercând să  să lipească poza sau... măcar zâmbetul atât de fericit în care, ar fi vrut  să se regăsească şi ea.

*****************

... poate aud, citesc, ''acei părinţi'' care  îşi omoară copiii cu atitudini din cele scrise mai sus...

*****************

          Dragi părinţi!

    Divorţul nu este numai între voi, el nu vă face numai pe voi victime, ci, şi pe aceia a căror viaţă vi s-a dat să o duceţi înaintea Domnului, în societate, şi în cer.

   Avortul nu este singura crimă săvârşită de părinţi...

   Divorţul este crima săvârşită atunci când copilul simte mai puternic condamnarea la care l-aţi osândit.

   Domnul Dumnezeu urăşte despărţirea! El binecuvântează doar unitatea  familiei!

Alexandrina Tulics