Rugăciunea mi se-nalță
Dintre zori de zori timidă
Ca-n oricare dimineață
Prospețimea să-și decidă.

Din cuvinte-n simțăminte
Se pornește ea prudentă
Când șovăitoare-n minte,
Când în dragoste ardentă.

Ce ar vrea încă să spună
Nu le-a calculat să știe -
Că să tremure cunună
Ori să zboare-n veșnicie.

Căutând Speranță-n zare
Neputând încă să prindă:
Să-și întindă dalbe aripi
Ca un zbor să își aprindă

Sau în locu-i să rămâie
Și să zbată-n puls de inimi
În durere de tămâie
Jos scurgându-se în nimeni.

Ochii umezi și albaștri
Înspre ceruri îi ridică
Văzând aștrii cei sihaștri
Ce se sting bătând în frică.

Și în jos apoi se lasă
Spre petala rozovie
Ce-nflorește luminoasă
Înspre-o zi portocalie.

Neputând a înțelege
Ce să facă omenește
Sărind peste orice lege
Mulțumește, mulțumește!