Iartă-mă! O, iartă-mă Stăpâne!
Păcatul, vezi, lipit el stă de mine!
Şi paşii mei Tu mi-i îndreaptă
Să pot păşi pe calea Ta cea dreaptă!

’Napoi nicicând să nu mai dau vreun pas
Şi-n spate, lumea toată să o las.
Să nu mă mai despart nicicând de Tine
Nici acum, şi nici în veacul care vine.

Statornic fă-mă Tu pe calea Ta,
Ca zilnic a păşi să pot pe ea
Şi-a mea privire mi-o îndreptă
Mereu în sus, spre casa Ta cerească.

Mai dă-mi Tu har din harul Tău,
Şi zilnic mă păzeşte de cel rău,
Şi la sfârşit de drum s-ajung aş vrea
Isuse scump, s-ajung în ţara Ta!