Mai sus de nori, de stele
Autor: Lucica Boltaşu
Album: Vorbește cerul
Categorie: Laudă și închinare
Departe de ce sunt pe-această glie,
Există-un dor nescris, de veşnicie,
Un dor ce mistuie şi ce frământă,
Lăuntrul meu, ce în suspin cuvântă,
Aş vrea să strig, să se ridice-n zare,
Mai sus de nori, dorinţa arzătoare,
De-a Te cunoaşte pe deplin Părinte
Şi să înalţ spre-aducere aminte,

Altare mii, ca să nu uit vreodată,
De începutul, viaţa mea schimbată,
De noul drum parcurs înspre calvar,
De Golgota, de Duhul Sfânt, de Har,
La fiece popas să-mi dau tributul,
Viaţa mea, trăirea-mi şi avutul,
Lui Dumnezeu, iar ruga să îmi fie,
Arderi de tot, miros de iasomie,

Primeşte Doamne jertfa mea curată,
Trăirea-mi ce în sânge-a fost spălată
Şi priveghind, Tu să îmi dai putere,
Să dai izbândă celui ce Ţi-o cere,
Nu-mi pare rău de anii de-ncercare,
Căci am simţit în sfânta prelucrare,
Toată durerea strânsă-n Ghetsimani,
Sărutul morţii pentru-n pumn de bani,

Dar şi mai mult, în lacrime căzute,
Simţit-am gustul vorbelor durute,
Sudori ce-au curs pe trupul Celui Sfânt,
Suprema-I jertfă, Noul Legământ,
De-aceea azi mă-nchin iubit Părinte
Şi-Ţi adresez umilele-mi cuvinte:
Când sunt răscruci pe calea-mi către stele,
Să nu-mplineşti dorinţa firii mele!

13/02/14, Barcelona- Lucica Boltasu
Preluat de la adresa: https://www.resursecrestine.ro/poezii/121311/mai-sus-de-nori-de-stele