Am suspinat din greu, aflând, Isuse
că ai murit pe cruce răstignit,
pentru păcatul lumii. Dar, mai aprig,
am plâns că pentru mine ai murit!
Apoi aflând c-ai înviat, Stăpâne,
ca toţi, apoi, să poată învia,
Te-am binecuvântat strigând „Osana!"
căci mă gândeam la învierea mea!

Si-am fost atât de fericit să aflu
că din pierzare — Fiu de Dumnezeu —
pe toţi îi chemi... pe toţi, la mântuirel
Dar, mai ales, că printre „toţi", sunt eu!

E minunat s-aud că păcătoşii,
venind la Tine-n sfinţi au fost schimbaţi.
Dar, şi mai minunat, că eu mă aflu
între acei de sângele-Ţi spălaţi.

Am chiuit când am aflat în „carte"
că cerul cu alaiu-i strălucit,
aşteaptă păcătoşii, dar ce minune,
căci chiar şi pentru mine-i pregătit

Si-am plâns umil aflând că păcătoşii
purta-vor nume noi, în Paradis,
dar mai ales că numele meu, Doamne,
în Cartea Vieţii, pe vecie-i scris.