Hai nani, nani, puiul mamei,
al mamei dulce băieţaş.
O, de-ai putea rămâne veşnic
aşa cum eşti, un copilaş!

Să pot întruna să Te legăn
la sănu-mi cald şi să-ţi şoptesc
în timp ce braţele-mi avide
Te mângăie, Te ocrotesc,
Hai nani, nani puiul mamii!

închide ochii Tăi albaştri.
Eu somnul dulce, ţi-oi veghea
şi vor veghea cu mine-odată
oiţele şi-o mieluşea,

văcuţele şi măgăruşul.
Si-n timp ce Tu vei odihni,
ei toţi, cu răsuflarea caldă,
de frigul nopţii Te-or feri.

Hei, nani, nani puiul mamii.

Ce fericită sunt copile
că eşti un pui atât de mic
şi că din răutatea lumii
Tu încă nu cunoşti nimic.
Ce dulci sunt braţele de mamă
şi laptele din caldu-mi sân
şi toate cântecele mele
ce pentru Tine-ncet îngân!

Hai, nani, nani, puiul mamii.

Dece priveşti mereu spre lume?
de parc-ai vrea de-acum să şti
cum Te-or primi când vei fi mare
şi cât de mult Te vor iubi.

închide ochii Tăi cei limpezi.
Nicicând nu fi-va prea târziu
spre a cunoaşte mişelia
şi tot ce e viclean şi rău!

Hai nani, nani, puiul mamii!

Pe faţa-ţi albă ca de înger
o lacrimă mi-a picurat,
pentrucă mi-a venit în minte
un lucru groaznic ce-am visat.

O, lasă lacrimile mele
să-mi spele sujletu-ntinatl
Căci visul cela lung şi groaznic
vai, cât de mult m-a tulburat!

Hai nani, nani puiul mamii!

Parcă ereai de-acuma mare,
frumos şi bun şi înţelept
şi nu ştiai decât un lucru;
să-nveţi pe oameni drumul drept.
Dar oamenii s-au râs de Tine.
Cuvântul Tău nu l-au crezut
şi-n loc să meargă după Tine,
de drumul lor ei şi-au văzut.

Hai nani, nani, puiul mamii.

O, cum să-ţi spun cât suferit-am
când nişte oameni au venit,
Te-au biciuit până la sânge
apoi, pe-un lemn, Te-au răstignit.

Am scos un ţipăt ca de fiară
când de săgeată e rănită
şi suspinând ca o copilă
din somn, de losif, fui trezită.

Hai nani, nani, puiul mamii.

Ce bine că Te ţin în braţe!
Ce bine că eşti încă mic!
De vise, presimţiri urâte
eu nu vreau să mai ştiu nimic.

Priveşte, iată, mândri oaspeţi
în staulul nostru au intrat
şi cu ce minunate daruri
ei ieslea Ţi-au înconjurat!

Hai nani, nani, puiul mamii.

E aur, smirnă şi tămâie —
un dar, într-adevăr regesc —
Pân-la pământ ei Ţi se-nchină
şi cu sfială Te privesc.

Te bucură şi le primeşte
şi nu-ncerca acum să ştii
dacă şi ei... cândva... vreodată...
printre prigonitori vor fi!

Hai, nani, nani puiul mamii.

Ce-Ţi pasă de-or striga „Osana"
sau „Binecuvântat să fii Tu cel
ce-n numele prea sacru,
al lui lehova, astăzi, vii"

sau dacă mâine, aceiaşi oameni
„Să-L daţi la moarte!" vor striga.
O, bucură-Te azi, Isuse,
în braţe eşti la maica Ta!
Hai, nani, nani puiul mamii.

Ce linişte. Ce pace adâncă.
E noapte. Totu-i adormit.
În stofe scumpe şi brodate
cu grije eu Te-am învelit

Un opaiţ clipeşte vesel,
iar smirna arde necurmat
şi stalul adormit şi paşnic
puternic l-a îmbălsămat.

O, de-ai putea rămâne veşnic
aşa cum eşti, un copilaş!
Hai nani, nani, puiul mamii,
al mamii dulce băieţaş...