Când ochiul ispitei îmi bate în prag
De-i lungă şi arde pustia,
Părinte mă ţine mai strâns să nu cad
Să nu-mi pierd în valuri simbria!

De n-ai fi cu mine atunci când mi-e greu
Şi nu m-ai veghea îndeaproape,
De nu m-ai iubi scump Dumnezeu
Înfrântă m-aş stinge în noapte.

Dar mi-ai arătat că dragostea Ta
Îmi urcă piciorul pe stâncă,
Doamne primeşte deplin viaţa mea
Ca imn al iubirii ce abundă!

Când veacuri se pierd, Tu tot dăinuieşti
Eşti mult mai presus de gândire!
Prin Duhul cel Sfânt mereu ne reverşi
Din ceruri-atâta iubire!

Când clipele dor şi flăcări îmi cern
Credinţa în sfântul Tău Nume,
În inimă-mi laşi adânci mângăieri
Să merg mai departe cu Tine!

E seară, târziu şi norii’s de plumb
Dar Tatăl e alături de tine!
Şi chiar de e lungă pustia de acum
Puterea Sa în toate ne ţine!