Afara ninge
Cu fulgi mari
Sunt albi şi nepatati
Ei se aseaza
Gratios
Formand
Un covor alb
Pe-acest pamant
Pacatos.
Ei vestesc
Ca iarna a venit
Si ca un nou
Craciun a sosit.
Ei ne-aduc aminte
Ca acum 2000 de ani
Pe acest pamant
Plin de oameni pacatosi,
Intr-o iesle,
Amarata si murdara
S-a nascut Isus Hristos.
Intr-o casa mare,
Boiereasca,
Plina de oameni
Bogati,
Stau sezand la masa
Copii, femei si barbati
Ei mananca mancaruri alese
Si beau vinuri prea gustoase
Isi fac daruri unii altora
Crezand ca ei fac ce-i mai bun
In noaptea sfanta de Craciun.
Pe cand muzica canta
Si ei mancau la masa,
Un ciocanit anemic
Se aude in usa de la casa...
E toiul noptii,
"Oare, cine sa fii venit ?"
Intreba stapanul casei
Aspru si rastit...
Se duse dar, inganind ceva...
Puse mana pe clanta
Si deschise usa.
"Cum… ce-i cu voi la usa mea!?
Si cum de indrazniti ca pragul casei sa mi-l murdariti?"
In fata usii, stateau umili
O mama cu doi copii.
Imbracati in zdrente si desculti,
Cu capul gol si nemancati,
Stateau in pragul bogatasului.
O, biata vaduva cu cei doi copii
Aproape degerati...
Bogatul privi
La ei cu dispret
Si ingamfat ii intreba:
- Ce vreti?
- Buna seara, domnul meu,
Si ma scuzati pentru deranj...
Sunt o biata vaduva bolnava
Ce barbatul mi-a murit
Si am ramas pe drumuri cu cei doi copii,
Fara sa avem nimic...
De patru zile n-am gustat nimic...
Nici eu, nici el, nici chiar cel mai mic.
Ne e stomacul gol
Si pielea degerata...
Am vrea, daca doriti,
Sa ne lasati si pe noi
Numai un pic sa ne incalzim ...
Si cu resturile de la masa dumneavoastra
Si noi sa ne hranim...
- Ceeeee?
Cata cutezare,
Si ce nerusinare...
Dar ce credeti voi ca e aici ?
Orfelinat, sau casa
Pentru cei napastuiti?
Uitati-va la voi
Ce haine rupte si murdare aveti...
Uhhhhhhh…
Si ce urat mirositi...
Si mai vreti la mine-n casa
Sa popositi?!
Plecati de aici, imediat!
De nu, ma infurii
Si chiar va bat!
Femeia incerca din nou
Cu un ultim glas
Sa-l inbuneze
Pe bogatas:
- Domnul meu, si bunul meu crestin,
E noaptea de Craciun !
...Si asta toti o stim ...
Macar acum putem sa dovedim
Ca suntem cu adevarat crestini.
Nu cer decat putina caldura,
Si din paine, o frantura
Pentru ai mei copii
Ce de foame, nu mai pot vorbi.
Te rog, ajuta-ma !
- Ceeeeeee!!!!!
- Cata nesimtire!
Duceti-va si munciti
Nu mai veniti la mine
Ca sa cersiti!
Nu vreau sa va mai vad !
Plecati, si pe la mine,
Sa nu mai dati!
Apoi, crestinul cel bogat
Furios, tranti usa ...
Si in casa a intrat.
Se duse la ai sai,
Incepu a bea si a manca.
...Si Craciun fericit !...
La ai lui le ura.
Femeia inghetata,
Isi lua cei doi copii in brate
Si spre o alta casa ea porni.
Acea femeie nu era
O femeie obisnuita ...
Ci era Isus, cu doi ingeri
Preschimbati in doi copii.
Venise pe pamant
In noaptea de Craciun
Sa vada daca gaseste
Un crestin cu sufletul mai bun...
Asadar, crestine,
Daca si la usa ta
Un sarman bate
Deschide-i usa si incalzeste-l
Si ofera-i din ale tale bucate
Caci nu o sa stii niciodata
Cand la usa ta, Isus va veni
Preschimbat in vaduva cu doi copii!
Iar daca va pleca
Vesela, sau intristata,
Sa stii, ca din cauza ta,
Isus a plecat la alta poarta!