Litanie la ceas de noapte,
O lacrimă într-o icoană,
Măicuța Sfăntă îngenunchiată
Pentru copiii ei se roagă !

Și ruga ei, arcuș de inimi
Vioară’n psalmi acum se cântă,
Iar îngerii în cor de veghe,
Doar în tăcere o ascultă.

Și piatra’n lacrimi se topește
Și curge un șiroi de ape,
Ce vor să spele tot ce’n lume,
În neguri prins e de păcate.

Iubirea ei nemărginită
E candelă ce ‘n privegheri,
Uleiul tot mereu îl pică,
Pe răni, în inimi și dureri.

Și sfinții toți, de prin icoane,
La rugăciune o înconjor
Și duc la cer, aprins cărbune,
Pentru acei ce’n astă lume
Se lasă azi în paza lor.

Mireasa inimilor noastre
Cu voalul ei cel luminos,
Ne acoperă și ne aduce
Pe toți în casa lui Cristos.