Cu fiecare an ce trece,
Isus, copil ceresc și bun,
Răsari în viața noastră rece,
În timpul magic de crăciun.


Atâtea inimi împietrite
Nu vor s-ofere vreun sălaș,
Căci locul Tau e printre vite,
Cât mai departe de oraș.


Și câți nepăsători, Te lasă
S-astepți răbdând, afară-n frig,
În goana lor nesățioasă
După avere și câștig.


Și câți nu vor să înțeleagă
Că din iubire și cu drag,
Ai părăsit mărirea-ntreagă
Ca să le calci smerit, pe prag.


Ești împlinirea așteptată
Salvării ce se dă prin har,
Osânda noastră meritată
Plătind în patimi, pe Calvar.


Atâți nu vor ca să primească
Pruncuțul cel neprețuit,
Urmându-și calea lor firească,
Cadou de mulți disprețuit.


Iar Tu rămâi ca și-altădată,
Respins, dar cei ce nu Te-au vrut,
Vor regreta cu-amar odată
Și Te-ar primi, dar Te-au pierdut.


26.12.2013