Sunt doar un vas de cinste sau ocară
Ce poartă marca Marelui Olar,
A Sale mâini cerești mă modelară
Și mă formară limpede si clar.


Din lutul fără viață mă-nchegară,
Am resimțit ardoarea lor intens
Pe când neobosit mă prelucrară
Sprea-mi însuși o formă, scop, și-un sens.


Eu nu eram decat o plamadeală,
Noroi inform, obscur și neguros,
El, m-a ales și nu la nimereală,
Făcând din mine ceva valoros.


Chiar dacă-atunci am resimțit durerea,
Ce sunt acum, nu pot ca să compar,
Cu ce eram, deplină am plăcerea
Că m-a creat, după al Său tipar.


Din tina inutilă, frământată,
Maestrul izbuti, miraculos
A întocmi ființa minunată
A omului ce-i este de folos.


Prin felul meu de a-mi servi Stăpânul,
Eu pot ca să devin un bun de preț,
Sau pot alege să-mi ratez destinul
Spre a ajunge vrednic de dispreț.


Mai toarnă Doamne-n marea-Ți bunătate
Din Duhul tău mai mult, mai mult doresc,
Ajută-mă te rog, mai bine-n toate
Cu dragoste și zel să te slujesc.


Nu vreau sfârși țărână lepădată,
Un vas în cioburi, înainte-ți vin,
Putere dă-mi să rabd pe a Ta roată
Până purta-voi chipul Tau divin.


Și folosește-mă cu drag, Părinte,
Ca în al tău măreț atelier,
Să fiu considerat de-acum nainte,
Pe veci, neprețuit, un giuvaier.


18.05.2013