Arată-mi slava Ta, Părinte, în clipa-mi austeră,
Mă mistuie un dor fierbinte de dragostea-Ţi de sus,
Vreau să cunosc în plinătate condiţia-mi efemeră,
Ca să-mi amplific existenţa în harul lui Isus.

Printre bătrâne constelaţii, prin pulbere stelare,
Mai rătăcesc căutând locaşul în care s-odihnesc,
Dar hoinărind prin vaste spaţii şi-orbite inelare,
Realizez că fără Domnul odihna nu-mi găsesc.

Şi mă perind printre decade cu inima arzândă,
Pe tâmple se aşterne neaua, în suflet gând curat,
Îţi mulţumesc Preasfinte Tată, că nu sunt sub osândă
Şi că prin marea-Ţi îndurare, azi sunt un om salvat.

Sunt liber, curăţat prin sânge, iar dragostea-Ţi divină,
Prin Duhul Sfânt mă-ndrumă astăzi, mă face conştient,
Călcând pe trepte spiralate m-apropii de Lumină,
Să pot rosti la Tronul Slavei, când vei chema: "Prezent!"

23/02/14, Barcelona- Lucica Boltasu