Mi-e ferecată inima pentru lume,
Dar pentru Tine o ţin larg, deschisă,
Să vii în ea cu-nţelepciune sfântă,
Si pacea... necuprinsă.

S-o zăvorăşti pe dinăuntru,
Să intri în al ei altar,
Căci doar pe Tine, Te aşteaptă,
Să pui din sfântu-Ţi Dar

Să laşi în ea, comoara slavei,
Putere, curăţie şi răbdare,
Şi-o ungere divină, sfântă,
Să-Ţi ducă Adevărul, peste hotare .

S-o-ntinereşti cu dragostea-Ţi cuminte,
S-o întăreşti pe ''când va fi afară''
Să Îţi rămână credincioasă,
Şi când ''ciocanele'' ce bat în ea
O fac să ... doară.

Să-şi ţină strâns promisiunea,
Ce Ţi-a făcut-o la Logodnă
Când îmbrăcată-n alb-iubire,
I-ai dăruit o Viaţă nouă.

Să-şi poarte fericită a Ta mireasmă,
În umilinţă şi credincioşie,
Iar la plecare, să îi laşi Cununa-Promisiunii...
Căci în curând veţi fi: DOAR UNA !