Se scurge timpul
Autor: Paula Szabo
Album: Esenţe de iubire
Categorie: Trezire si veghere
Se scurge timpul, în neobosire,
Precum o clipă, ne trecem şi noi,
Cum soarele pluteşte-n asfinţire,
Plutim şi noi, spre lumea de apoi.
Se-ascunde ziua, în ungher trecut,
Punctând a ciclului numărătoare,
El nu răspunde de parcursul străbătut,
Dar, oare noi...ce vom răspunde oare?
Când va ajunge orologiul la final,
Şi-orice tic-tac, din viaţă va conta,
Vom confrunta acel esenţial,
Că e tardiv, să poţi schimba ceva.
Vom sta în faţa Celui ce veghează,
Al nostru ritm alert şi sacadat,
Şi-n faţa întrebării ce urmează:
Tu cum ai profitat de timpul dat?
De-aceea, astăzi, când funcţionează,
Al nostru ceas, prin soare, sau prin nor,
De vezi că mintea noastră nu e trează,
TU, fă din el, un ceas deşteptător!
Să sune alarma, dă tare sonorul,
Spre-a nu aţipi în umblare,
Veghetori în iubire, o dă-ne fiorul,
De-a fi consacraţi în lucrare.
Să preţuim intens, orice secundă,
Ca pe-un cadou, dar şi ca datorie,
De-a răspândi iubirea ta profundă
Şi de-a lucra, doar pentru veşnicie,
O, cât se zice astăzi, despietreşte,
Al nostru lut, trezindu-i lenevirea,
Până când inima, mai ticăieşte,
Să stăm în gardă, spre-aŢi slăvi venirea!
AMIN!
Preluat de la adresa:
https://www.resursecrestine.ro/poezii/122143/se-scurge-timpul