La început, viaţa lui Dumnezeu umplea Universul. După ce Cristos - Cuvântul - a devenit trup, acea viaţă divină a fost limitată la acel trup, ea nu putea fi eliberată. Viaţa lui Dumnezeu a intrat mai întâi în trupul Domnului Isus. Iar Domnul aştepta cu ardoare botezul prin care putea să-ŞI dea la o parte trupul şi să dăruiască oamenilor viaţa Lui. Luca 12.49-50 sunt cele mai preţioase versete din Noul Testament. Înainte de a avea loc acest botez al Domnului, cei doisprezece apostoli, care Îl urmau aşa de  îndeaproape, nu puteau primi nici măcar o părticică din viaţa Lui. Din acest motiv, cel de-al treilea aspect al morţii Domnului nu este legat nici de Dumnezeu, nici de oameni, ci se raportează numai la El Însuşi.

   Vom înţelege mai clar acest lucru dacă citim în Ioan 12:24, unde este consemnată afirmaţia Domnului: "Dacă bobul de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă". Moartea bobului de grâu este în întregime o moarte care eliberează viaţa. În interiorul bobului de grâu este viaţă, dar ea e îngrădită de învelişul lui. Dacă pui bob de grâu pe masă, nu se va întâmpla nimic. Va rămâne în continuare bob de grâu. Trebuie să semeni în pământ, unde învelişul lui să se degradeze şi să se strice sub acţiunea mediului umed din jurul lui. Atunci va ieşi viaţa, care îşi va întinde rădăcinile dedesubt şi va produce spice şi frunze deasupra. După două sau trei luni, va da naştere la o sută de boabe, care, cu toatele, vor avea viaţă în ele însele. Viaţa din fiecare bob provine din acel prim bob de grâu.

   La fel, prin moartea singurului Său Fiu, Dumnezeu are acum nenumăraţi fii. Înainte de întruparea lui Isus, viaţa lui Dumnezeu părea a fi abstractă şi intangibilă. Chiar şi după naşterea lui Isus, viaţa lui Dumnezeu a fost îngrădită în trup. Dar dupa ce Isus a mers la Calvar şi a fost răstignit, viaţa Lui a fost eliberată. Voia lui Dumnezeu era ca singurul Lui Fiu să devină Fiul întâi nascut, astfel încât EL să aibă încă mulţi alţi fii. Prin moartea singurului Său Fiu, viaţa Lui este eliberată şi produce mulţi fii. Bobul de grâu iniţial, a devenit, astfel, primul bob. Înainte de învierea Domnului Isus, Dumnezeu a avut doar un singur Fiu. După înviere, EL are mulţi fii. În ziua Învierii Sale, Domnul i-a spus Mariei: "Mă înalţ la Tatăl MEU şi la Tatăl VOSTRU". Înainte, Tatăl era Tatăl lui Cristos numai. Noi nu puteam să-I spunem lui Dumnezeu TATĂ. Aleluia! De la răstignirea de la Calvar şi de la Învierea lui Cristos, singurul Fiu al lui Dumnezeu este Fiul întâi născut. "Căci Cel ce sfinţeşte şi cei ce sunt sfinţiţi sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este ruşine să-i numească fraţi".