Pe culmea plesuva, de stânci atârnat,
Ca straj-a credintei, un schit solitar,
Cu glasu-i de-arama se roaga la cer,
Si zarile cânta melodic si clar.

Cu grai de-nchinare, un imn rugator
Înalta spre bolta spuzita cu stele,
Adâncul padurii si-al apelor zvon;
Si florile-n lunca se roaga si ele...

Ascult, si ca-n vis ma cuprinde
Un farmec adânc, negrait...
Cu glasul de clopot se pierde
Si sufletu-mi spre infinit.