Am adunat cu dragoste Cuvântul
Şi slova dulce, fostu-mi-a hrănire,
O mană sfântă-n timp de pribegire,
Nectar divin, ce mi-a redat avântul.

Pe cărărui pustii, printre rovine,
Cuvântul mi-a fost far şi îndrumare,
Lumină de speranţă dătătoare,
Balsam şi mângâiere, pentru mine.

Din stihuri sfinte împletesc cunună
Şi-n dimineţi cu rouă-nmiresmată,
Privesc spre cer şi inima-mi tresaltă,
Căci am un cuget nou şi-o Veste Bună!

Şi răsfoind prin Cartea milenară,
Izvor de har mă-mbracă-n fericire,
Am înţeles că-n marea Sa iubire,
Isus mi-a dat viaţă-a doua oară.

Şi nu-ncetez, a-I da slavă, mărire,
În zori de zi şi-n nopţi întunecate,
Căci Domnului eu dau întâietate,
Ici pe pământ, cândva, în nemurire...

10/03/14, Barcelona- Lucica Boltasu