Fiu şi Tatǎ

Privesc spre bolta cea cereascǎ,
Spre crestele de soare pline,
Las amintirile sǎ pǎleascǎ,
M-avânt 'nainte cǎtre Tine.

Tânjesc sǎ Te-ntâlnesc ca Pavel
Pe drumul care duce în Damasc
Şi de-aş muri ca şi un Abel
În trup de slavǎ am sǎ mǎ nasc.

Şi voi pǎşi mereu pe aur
În veşnicia fǎrǎ patǎ
Dar cred cǎ cel mai scump tezaur
Va fi, ca fiu, sǎ îţi spun "Tatǎ!"

Galati, Cristina Magdalena Francu