Captiv într-o țară străină,
Mă-ndrept spre un mâine incert,
Transform înserarea-n lumină,
Dar trupu-i aproape inert,
Mă zbat ca să trec de vâltoare,
Abisul pândeşte rânjind,
În luptă, chiar zâmbetul doare,
Dar drumul spre cer urc zâmbind,

Mă mustru-n a mea slăbiciune,
S-alerg nu mai pot chiar de vreau,
Dar fac tot ce pot pentru-a spune,
Prin vorbă sau scris Vestea-o dau,
Spun lumii de Har, mântuire,
De dragostea sfântă de sus,
De planul perfect, de jertfire,
De viaţa prin Domnul Isus,

Captiv într-o vreme străină,
Privesc catafalcul tacit,
Aştept marea clipă să vină,
Când plec, voi pleca fericit,
Căci drumuri de aur m-aşteaptă,
Pe care s-alerg şi să cânt,
De viaţa îmi pare nedreaptă,
Mă-ncred în ce scrie-n Cuvânt,

Ca David înalţ, plin de teamă,
Dar şi cu iubire, cântări,
Spre-Acel ce Acasă mă cheamă,
Osana se-aude în zări,
Primeşte-mi umila-nchinare,
Părinte, căci ce aş fi eu,
În lumea aceasta, sub soare,
De nu mi-ai fi Tu, Dumnezeu?

Captiv într-o lume străină,
Dau timpul cu mult înapoi,
Cu Domnul Isus, în grădină
Mă rog, ne rugăm amândoi,
Privind perspectiva ruşinii,
Cer pace, putere s-accept,
Spre locul numit "Căpăţânii",
Cu Domnul de mână mă-ndrept,

Sub bice şi pietre-arucate,
Sub cruce, cu greu fac un pas,
Nici lacrimi nu am, sunt uscate,
Dar Doamne de Tin-nu mă las!
De-o fi ca să beau din paharul
Durerii, aici pe pământ,
Accept cu smerenie Calvarul,
Căci bun este Domnul şi sfânt!

15/03/14, Barcelona-Lucica Boltasu