Vindecarea robului unui sutaş
Mat. cap 8:5-13


Spre Capernaum se îndrepta
Isus, cu cei ce-L însoţeau
Mulţimea toată-L petrecea
Erau suflete, ce-L doreau

Dar, un slujbaş la Domnul vine
Şi prin mulţime loc îşi face
Să-L roage, ca să facă un bine
La robul său ce bolnav zace

Era slăbit sş chinuit
De boala pe care-o avea
Şi slabanog si gârbovit
Stăpanul, cu milă-l privea

Sutaşul, roagă pe Isus
Pe robul său, să îl salveze
O vorbă, dacă ar fi spus
Omul avea să se-ntremeze

Isus, Îi spune ca va merge
Pe om ca să-L tămăduiască
Sutaşu-I spune că el crede
Că o vorbă-i destul, să rostească

Căci robul bine să se facă
De tot, el va fi vindecat
Şi boala lui grea, o să treacă
Să nu mai fie încercat

Sutaşu avea credinţă mare
În Domnul, care vindeca
Şi el credea că e în stare
Cu o vorbă, viaţa să-i redea

Domnului, el Îi povesteşte
De el, că-i om sub stăpânire
Unui slujbaş de-i porunceşte,
Să ducă ceva la împlinire

Slujbaşul său, de el ascultă
Şi ordinu-i îndeplineşte
Fără zăbavă, zarvă multă
Toate le face, nu cârteşte

El, pe Isus atunci Îl roagă
O vorbă numai de rosteşte
Robul slăbit, va prinde vlagă
Şi sigur, se însănătoşeşte

Sutaşu avea credinţă mare
Puterea lui Isus vedea
Stia ca poate, e în stare,
Pe robul său, a-l vindeca

Isus I-a spus, să se împlinească
Aşa, cum este a lui credinţă
Cu toţii ca să recunoască
Ca-n Isus, este biruinţă

Şi robul s-a tămăduit
Pe loc, Isus l-a vindecat
Puteri, de netăgăduit
Din nou, Domnul le-a arătat.

Amin

Câmpia Turzii, 14 martie 2014