DIN CEA MAI NEAGRĂ-NTUNECARE...

Din cea mai neagră-ntunecare
Isuse, sufletu-mi mi-ai scos
Văzut-am frumuseți în floare
Și n-am mai fost necredincios.

Eram pierdut în mascarade,
Credeam că viața e doar joc
Și defilam pe sub arcade
Sperând să aflu vreun noroc...

Și n-am găsit...dar ce minune!
Venit-ai să mă schimbi, total
Să nu privesc către tăciune,
Să stau cu Tine sub migdal.

Simțind, din plin, împrospătare
În sufletul ce-a fost zdrobit
Ți-am dat cântări și adorare,
Al Tău Cuvânt l-am absorbit.

O, ce plăcut e lângă Tine!
Când mă privești parcă-s în Rai
Prezența Ta mă întreține
Pe drumul spre sublimul Plai.

Mi-ești călăuză credincioasă,
Povara grea mi-o ușurezi
Când grijurile mă apasă
Cu-n zâmbet Tu mă-nviorezi.

Nu ai venit cu vreo reclamă
Ci cu-n program și cu un plan
Să lupt în viață fără teamă
S-ajung la veșnicul LIMAN.

George Cornici/15 Martie, 2014