1. Când simți ca ești prins ca pe roată, ca lutul plămădit de olar,
Te vezi transformat dintr-o dată, de o Mână ce-ți dă formă prin Har.
Uimit de această încercare, timpul se scurge încet,
Cuptorul e încins si îți arde, parcă și suflarea din piept:

R: /:Acesta-i cuptorul ce trece, astăzi prin viața ta,
El este menit să-ți încerce, credința și dragostea ta!
Mai rabdă, mai rabdă, mai rabdă, acesta-i cuvântul rostit,
În urmă primi-vei Cununa și tot ce ți-a fost pregătit! :/

2. Chiar parcă ceasul din zi îți trece atâta de greu și de-ncet
Și nu ști când totul va trece și-această durere din piept.
Ai vrea un sfârșit, de se poate, curând ai dori să sfârșești
Acest tratament greu din noapte, e groaznic și nu-l mai dorești!

3. Te întrebi dar, răspunsul nu vine, nu vine, deși îl dorești,
Și iar în cuptor dintr-o dată, din nou iarăși tu te trezești.
Un aur curat, Domnul poate, să scoată din zgura cea grea,
Căci Cel ce ți-a dat chipul, frate, un vas plin de cinste te vrea!