Cândva, demult, seninul s-a transformat în sânge,
Petalele în lacrimi, surâsul în suspin
Când prinsă în piroane Iubirea se va stinge
S-aducă-n lume pace, salvare şi alin...

Cândva, demult, mulţimea alese pe tâlhar
Şi a trimis la moarte pe Însuşi Dumnezeu...
S-a stins atunci Lumina pe cruce... la Calvar
Ca noi s-avem viaţă... şi el, şi tu, şi eu....

Iar noi? Ce facem astăzi cu darul ce-am primit?
Îl risipim prin lume... îl rătăcim pe cale...
Şi parcă am uitat că Domnul ne-a iubit
Şi-atât de rar în rugă I-aducem osanale...

O, Tată Te îndură şi-aprinde focul viu
În inimile noastre iubirea să domnească...
Acum cât încă-i har... cât încă nu-i târziu
Îndrumă-ne pe calea spre patria cerească!

Vulcan-18-03-2014
Mary