Ai să vii...

Când grâul străluceşte-n soare,
Şi-şi leagănă al feţei rod,
M-aplec în faţa-Ţi-n rugăciune,
Şi-Ţi mulţumesc de rodu-Ţi-n rod.

Când ape cântă fericite,
Stropind iubiri de dorul Tău,
M-aplec din nou în rugăciune,
Să fiu un strop-n oceanul Tău.

Când soarele, lumini îşi scaldă
Pe faţa humei, încălzind,
Ţi-aduc cu bucurie slavă,
Din Duhul Tău Iubit.

Când nori şoptesc ploaie de vară,
Peste pământul însetat,
În mine-i bucurie iară,
Că-n Duhul Sfânt, iar m-ai udat.

Când ''nori-furtună'' bat în poartă,
Şi zguduie al uşii geam,
Mă ţine-n braţu-Ţi, sfinte Tată,
Să nu deschid spre-al urii val.

Când seara îşi aşterne voalul,
Şi toţi se duc la odihnire,
Deschide-mi Uşa, drege-mi glasul,
Să fii cu mine în Iubire.

Când dimineaţa iar zâmbeşte,
Prin raze-aur, mii de mii,
Ajută-mă, să -ŢI aud glasul,
Cuvântului rostit, căci... ai să vii.