Floarea- de- colț

Floarea- de- colț i- o floare de munte,
I- o floare ce crește, pe piscuri abrupte.
I- o floare ce- i rară... la fel ca și mulți,
I- o floare ce crește, numai pe munți.

I- o floare... de... colț, cu petale de stea
Și stelele toate, privesc înspre ea.
Și ea, totdeauna, privește spre stele
Și- L vede pe Domnul, umblând printre ele.

E floarea- de- colț, da... e ea...
Și vânturi năpraznice bat peste ea.
E floarea- de- colț da... e ea...
Și arșița zilei, s- o doboare ar vrea.

E floare- de- colț in siguratate,
E floare- de- colt, ce, spre ceruri răzbate.
E floare- de- colt... in vantul năpraznic,
Ce stă sus, pe creste si veghează ca paznic.

Ea străjuiește la cote înalte
Și poate trăi, unde alta, nu poate.
E floarea- de- colț, da... e ea...
Și nu se- ofilește când răul ar vrea.

E floare... și cântă, din inima sa:
"Slăvit să fii, Doamne,
Căci esti Stanca mea,
Aici, sus, pe creste, cu Tine voi sta!

Ascunsă în nor,
Pe creasta înaltă,
Ascunsă în nor,
Sunt cu Tine, legată.

Și arșița mare,
Nu mă dogoare,
Căci Tu, Isus, pe stancă,
Tu, îmi dai răcoare...

Și vântul năpraznic,
Mi- e adiere,
Căci Tu, Isus, esti Stanca
Și Tu, îmi dai putere!"

Floarea- de- colț, nu- i o floare înaltă...
Doar stă sus, pe stânca, pe stânca ce- o poartă.
Ceea ce florii- de- colț, îi dă înălțimea,
E... Stânca în care și -a- nfipt rădăcina.

Sunt floare- de- colț, cu petale de stea,
De sus, de pe stâncă, să pot lumina.
Sunt floare- de- colț, ce vântul o bate...
Și pot rezista, unde alta... nu poate!

Sunt floare- de- colț...
Ești floare- de- colț,
Iar ceea ce poate să ne dea inalțimea,
E Stânca, în care, ne-a vem rădăcina.

Și oricât de grea ar fi încercarea
Și oricît veni- vor, vremi de restriști,
Tu... și cu mine, continuăm conjugarea:
"Eu rezist... tu reziști "...

Noi rezistăm... voi rezistati...
Ca și flori- de- colț, unde suntem plantați.
Noi rezistăm și avem bucurie,
Căci orice durere, Domnul, o știe.

Și - n orice arșiță, ce ne dogoare,
Domnu- I acolo, să ne- aduca răcoare...
Și când bate văntul... vânt de durere,
Domnul preschimbă totul, în adiere.

Să - nvățăm imnul florii, florii- de- colț:
"Unde altul nu poate, totdeauna tu poți!"
Ești floare... și cântă din inima ta:
"Slăvit să fii, Doamne, căci ești Stânca mea!

Amin!