VIAȚA ÎN PRIBEGIE

E-nvăluită-n har trăirea pribegiei
Suntem purtați pe brațe când focul e intens
Stăpânul ne arată structura veșniciei,
Ne spune că spre Rai e doar un singur sens.

Ne copleșesc cuvinte rostite la-ntâmplare
Când cei din turmă, probabil, se pripesc
Dar tot ce-au spus profeții cu gând de-nviorare
Ne-animă spre limanul Regatului ceresc.

Ce-adâncă frământare în noi, ades, pătrunde!
Ce mult ne afectează ciudate întâmplări!
Și totuși noi avem în Cine-a ne ascunde
Și unde să trimitem divine contemplări.

Drumeți fiind spre Țara unde-i desăvârșire
Sunt vânturi și furtuni ce-n noi, din plin, lovesc
Dar din necazuri grele există o ieșire
Căci Tatăl îndurării ne spune: ”Vă iubesc!”

La El găsim scăpare când ne surprind probleme,
Nicicând n-a refuzat cerința ce-o ’nălțăm
Iar când lăuntrul nostru, îndurerat, mai geme
Îndată îl calmează și haruri, iar, gustăm.

Curenți ce vin din mediul trăirilor deșarte
N-au reușit să stingă ce Duhul a aprins
Suntem convinși că trecem biruitori prin moarte
S-ajungem în Ținutul ce-i de lumini cuprins.

E-nvăluită-n har trăirea pribegiei
Suntem purtați pe brațe când drumul e pietros
Stăpânul ne va duce în lumea armoniei
Unde-om uita suspinul avut aicea jos.

George Cornici/21 Martie, 2014