Vindecarea orbului Bartimeu
Marcu cap. 10:46-52

Spre Ierihon se îndrepta
Isus, cu ucenicii Săi
Aici, mulţimea-L aştepta
Curioşi, toţi vorbeau între ei

De vindecări ce-au auzit
Căci, tot norodul povestea
De mulţi, ce i-a tămăduit
Bunul Isus, din mila Sa

Isus drept în cetate ajunge
Aici trăia şi Bartimeu
Cerșea, si-a început să strige
Ca să-L audă Domnul său

El, era fiul lui Timeu
Fiind orb, el pâinea îşi cerşea
Dar L-a întâlnit în drumul său
Pe Acel, care tămăduia

Despre Isus a auzit
De vindecări ce Le-a făcut
Acum, în cale i-a ieşit
Să-i dea vedere, i-a cerut

Acei din jur, toţi l-au certat
Căci gura lui nu mai tăcea
De nimenea nu i-a păsat
El, mila Domnului cerea

Isus la el când a ajuns
Ca să-l aducă, a poruncit
Bartimeu haina jos şi-a pus
Şi înspre Isus a venit

Căci tare mult se încredea,
În Cel care a vindecat
În faţa Domnului stătea
Apoi, Isus l-a întrebat

Ce ar dori ca să îi dea
De strigă aşa, stăruitor?
Să vadă, asta îşi dorea
Să umble singur şi uşor

Isus, de acolo l-a mânat,
După credinţă i-a făcut
Şi boala lui s-a vindecat
Cu ochii lui, tot a văzut

În urma lui Isus mergea
Vedea, era tămăduit!
El, Domnului Îi mulţumea
I-a dat un dar, nepreţuit.

Amin

Câmpia Turzii, 16 martie 2014