Departe de Tine mi-e tristă privirea,
mi-e-nchis orizontul şi ceru-i de lut.
Aripile-s frânte, uitată-i menirea
şi dorul din suflet îmi este tăcut.

De vreau să mă-nalţ, să lepăd umanul,
m-atrage pământul de unde-am ieşit
că firea cea veche îşi cere tributul
şi cad în noroi şi stau stingherit.

Nu pot să mă sui să mă scald în lumină
că negura nopţii în mine-a pătruns.
Aştept dimineaţa ca zorii să vină,
să-şi cearnă albeaţa pe sufletu-mi plâns.

Cerescul din mine mă vrea pentru viaţă.
Umanul mă pierde de nu mă găseşti.
O, Doamne, coboară cu sfânta-Ţi prezenţă
şi mistuie lutul să mă curăţeşti.

Îmi fie-nceputul jertfirea-Ţi pe cruce...
Sfârşitul spre Tine, Isus, mă conduce...

Galaţi,
Cristina Magdalena Frâncu